Home > Uncategorized > Stiinta placerii in constructia fericirii

Stiinta placerii in constructia fericirii

Fericirea poate fi considerata doar un concept hedonist, dar mai multi oameni de stiinta au demonstrat ca exista un substrat stiintific pentru cel mai placut sentiment din existenta umana, chiar daca are la baza un fenomen simplu ca placerea.
Creierul uman ramane un mister pentru omenire, chiar daca ne place sa credem ca il intelegem si ca stim cum este alcatuit. Chiar si cu aceste toate cunostinte este greu de inteles care este mecanismul fericirii la nivel chimic si cum functioneaza el, dincolo de senzatia de placere pura pe care ar oferi-o, de exemplu, un simplu pahar de sampanie.
Cea mai simpla metoda pentru testarea fericirii a fost testata, pentru prima oara, pe soareci din motive lesne de inteles. O operatie pe creier nu este tocmai un motiv de fericire pentru oameni. Zona creierului care se ocupa de placerea recompensei a fost descoperit, din greseala, in 1954, de doi cercetatori, James Olds si Peter Milner. Acestia studiau o partea a creierului numita formatiunea reticulara, care stimulata cu electrozi conducea animalele sa evite o anumita actiune care insotea senzatia neplacuta. Intr-unul dintre experimente, unul dintre electrozi nu a fost plasat in zona potrivita, ajungand in zona septala, fapt ce a dus la o descoperire accidentala.
In experiment, animalele au fost plasate intr-o cutie mare, colturile fiind clasificate A, B, C si D. Cand un animal ajungea in coltul A, creierul sau primea un mic impuls electric. Micutul soricel se intorcea mereu la coltul A, mergea in alte cateva locuri si adormea. A doua zi insa, animalul a parut mult mai interesat de coltul A. Intr-o prima faza, cercetatorii au crezut ca aceata actiunea era determinata de curiozitate, dar dupa mai multe experimente s-a dovedit ca era vorba de mai multe de atat. Soricelul capatase obiceiul de a se duce in coltul A pentru a fi stimulat.
Cercetatorii au incercat apoi o alta metoda, trimitand impulsuri electrice atunci cand animalul ajungea in coltul B. In doar cateva minute, aceasta era din nou in B. Fiecare pas in directia corecta era rasplatit cu impulsuri electrice, soricelul ascultand acum orice comanda a oamenilor de stiinta. Intr-n experiment celebru, desfasurat cativa ani ani tarziu, un cercetator a reusit sa opreasca un taur din goana sa, folosind o metoda similara.
Experimentele pe oameni au venit mai tarziu, Robert G. Heath implantand electrozi in creierul unor bolnavi mintali; o femeia aproape s-a trezit dintr-o depresie profunda, dar doar pe parcusul experimentului, aceasta razand si comportandu-se ca cea mai fericita fiinta din lume.
Si in ziua de astazi, exista anumite cazuri extreme in care se permite intoducerea in creier a unor mici electrozi, cu baterii, in centrii placerii, pentru persoanele care sufera de depresii cronice, dar metoda preferata este in general medicatia. Unii cercetatori chiar sunt de parere ca asemenea tehnologii ar trebuie sa fie disponibile publicului larg, pentru ca fiecare persoana are dreptul la fericire.
Este foarte clar ca centrii placerii din creierul nostru au evoluat pentru a fi folositi ca un ghid si pentru a ne motiva actiunile prin recompense de scurta durata, dar care se imprima ca o senzatie de fericire, pe termen lung.
 
Cat de interesat esti sa-ti cumperi o casa de vacanta?

————————————————————————-
Sursa:
http://www.realitatea.net/

  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: