Home > Uncategorized > Dragostea si ura fata de animale: de ce pe unele le pupam si pe altele le mancam

Dragostea si ura fata de animale: de ce pe unele le pupam si pe altele le mancam

Ne topim de dragul unui catel, al unui bursuc sau al unui soricel, dar macelarim fara sa clipim vacute blande cu cei mai frumosi ochi din lume sau purcei cu coeficient de inteligenta mai mare ca al unor catei. Iar despre sarpe ce sa mai spui? O planeta intreaga aproape considera ca acestuia cel mai bine ii sade la muzeu, in borcanul cu formol, sau, in functie de cultura culinara a fiecaruia, fript, in farfurie.
Cu raspunsurile la intrebarea “De ce pe unii ii pupam si pe altii ii papam?” se ocupa peste 150 de colegii si universitati din toata lumea. Antropozoologie e numele stiintei care se ocupa cu studiul acestei relatii bizare dintre om si animal, avand in vedere ca numai in Statele Unite sunt mancate anual 9 miliarde de vite, in Europa doar 300 de milioane, insa doar Marea Britanie inghite peste 800 de milioane de pui, iar in China consumul de carne ajunsese la nivelul anului 2000 o data si jumatate mai mare fata de anul 1985. In schimb, numai in Marea Britanie, sunt inregistrate ca animale de companie 16 milioane de catei si pisici, plus cele cinci milioane de soparle si serpi. Insa aceeasi oameni care-si iubesc ca pe copilul lor animalul de companie si ar cheltui o avere pentru sanatatea si bunastarea lui nu se lasa impresionati de informatiile iesite la iveala despre barbaria felului in care-si traiesc putina viata animalele pe care si le doresc in farfurie. “Pentru ca”, spune unul dintre cei mai cunoscuti antropozoologi americani, Hal Herzog, citat de cotidianul britanic The Independent, “urbanizarea a insemnat ca nu mai vedem animalele crescand alaturi de noi in mediul lor natural si, prin urmare, ne este usor sa ne detasam de procesul uciderii lor” Un criteriu dupa care ne impartim, dupa caz, dragostea sau cruzimea animalelor, il enunta Hal Herzog, in cartea sa “Pe unele le iubim, pe altele le uram, pe altele le mancam”, citata de cotidianul britanic The Independent: “Unele dintre ele seamana cu noi. Biologul Stephen Jaz Gould de la Harvard chiar credea ca Walt Disney l-a desenat pe Mickey Mouse cu urechile mari sa-l faca sa semene cu un copil. Suntem de un raspuns subconstient la copiii nostri, transferand reactia noastra la ei animalelor noastre de companie. Transferam inconstient setul nostru de reguli de comportament cu copiii asupra lor, din cauya asemanarii lor cu familia noastra umana. Cu cat e mai mare asemanarea, cu atat mai familiar ne este animalul respectiv”.Asta explica de altfel si de ce uram din toata inima alte animale, mai spune antropozoologul american, care citeaza un studiu Gallup facut in 2001 pe tema lucrurilor care-i fac pe oameni sa-i treaca toate transpiratiile, in primele zece “orori” regasindu-se patru animale, printre care paianjenii, soarecii si cainii. Insa localnicii din Noua Guineea, de exemplu, nu au absolut nici o problema cu serpii, desi o treime din populatia de serpi a locului e constituita din specii extrem de veninoase. “Pur si simplu stiu sa-i deosebeasca foarte bine pe cei veninosi de cei inofensivi, pe care de altfel ii mananca”, spune antropologul Lynne Isbell de la Universitatea din California. Legatura noastra de suflet cu animalele de companie pare sa depinda si de faptul ca avem sau nu copii, oamenii fara copii tinzand sa-si reverse cu mai mare ardoare afectiunea asupra lor, fata de oamenii cu copii, pentru care animalul de companie este considerat mai mult o jucarie pentru copiii, ce-i drept iubita, dar totusi o jucarie. O statistica cu privire la dragostea sau violenta fata de animale impartita pe sexe arata despre comportamentul femeilor si al barbatilor ca este aproximativ la fel, cu diferenta ca femeile sunt cele care devin extrem de iubitoare fata de ele, iar barbatii sunt cei care devin extrem de violenti fata de ele. Inca de pe vremea reginei Victoria, 85% dintre militantii pentru drepturile animalelor sunt femei, dar fara exceptie 9 din 10 oameni care comit acte de cruzime fata de animale sunt baietei sau barbati. Totusi, criteriul de baza dupa care decidem ce animal pupam si ce animal mancam este unul extrem de lipsit de substanta, spune antropologul Hal Herzog: “Este argumentul care actioneaza in multe judecati morale pe care le facem, inconstient. E ca la o pictura, instinctiv iti place sau nu-ti place tabloul. Lucrurile acestea nu pot fi explicate de logica, caci daca te-ai lua dupa logica pentru felul in care sa tratezi animalele ai lasa furnicile sa-ti ia in stapanire casa, ceea ce nu e cazul…”.

————————————————————————-
Sursa: realitatea.net

  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: