Studiul bate studiul: gena depresiei chiar isi face treaba

5-HTTLPR, astazi numele de cod al genei depresiei, face valuri in revistele de stiinta din anii ’90, cand a fost pentru prima data descoperita. In 2003 un studiu proclama o versiune a ei responsabila pentru depresie si dezlantuie o sarabanda de studii pe tema aceasta la institute din toata lumea. In 2009, un alt studiu ii rapeste exclusivitatea depresiei, dar cel de acum arata fara dubiu: 5-HTTLPR e de vina.
Studiul care pune, dupa 20 de ani, capat controversei cu privire la atributiile in declansarea depresiei a 5-HTTLPR le apartine cercetatorilor de Universitatea Michigan si a analizat, pentru o cat mai dreapta concluzie, toate cele 54 de studii facute pe tema aceasta din 1990 incoace. In urma analizei, 5-HTTLPR isi recapata definitiv reputatia proasta pe care a capatat-o in 2003, cum ca ea este de vina pentru declansarea depresiei.  O versiune mai scurta a ei ii face pe oameni mai putin rezistenti la stres, pe care o varianta mai lunga pare sa ridice simtitor rezistenta la stres, scrie livescience.com.

————————————————————————-
Sursa: realitatea.net

Chiar daca te nasti geniu poti sa nu ajungi niciodata

Setul de gene cu care-ti faci aparitia pe lume, la nastere, poate fi de exceptie, dar asta nu inseamna ca si tu vei fi un personaj exceptional. Cartea britanicului David Shenk, “Geniul din noi”, explica de ce vorba din popor “s-a nascut talent si a murit speranta” e o vorba mare.
Pana acum vreun secol, informeaza bbc.co.uk, oamenii de stiinta priveau genele ca pe niste roboti, care traseaza abilitatile fiecarui om cu o precizie de ceasornic elvetian. Astea-s genele, asta va fi viata, credeau ei, insa in anii din urma oamenii de stiinta si-au schimbat cu totul parerea. Setul de gene, chiar si exceptional, daca nu e slefuit in mediul potrivit poate sa nu aiba nici o valoare sau o valoare de pluton, ca atatea alte miliarde de pe planeta Pamant. Adica, aceleasi gene dau rezultate diferite in medii diferite. “Fiecare individ porneste in viata cu capacitatea de a se dezvolta intr-un numar distinct de feluri. Ca un tonomat, are potentialul de a canta un anumit numar si gen de piese. Piesele respective sunt insa selectate de mediul in care creste si traieste”, explica biologul Patrick Bateson de la Universitatea Cambridge. Un exemplu potrivit e Cristiano Ronaldo, scrie bbc.co.uk. Nu ca genele nu ar conta, nu oricine are sansa sa fie Cristiano Ronaldo, numai ca micul Cristiano Ronaldo a avut “o” sansa sa devina fotbalistul fabulos care e azi, dar, la fel de bine, daca nu i-ar fi acordat atentie sau importanta, ar fi putut sa o rateze. Dar daca indivizii au sansa sa-si cultive trasatura speciala pe care setul de gene le-o pune la dispozitie, creierul lor reactioneaza cu talent. In 1999, RMN-urile facute pe creierele taximetristilor londonezi, care au obligatia de a sti pe dinafara orasul la angajare, a aratat ca hipocampul posterior al creierului lor e marit, fata de cel al unor oameni care n-au aceeasi meserie cu ei. Cu cat experienta lor de taximetrisi era mai mare, cu atat si hipocampul lor posterior era mai mare. Studiul acesta a dat rezultate similare cu cele facute pe creierul violonistilor, cititorilor de Braille sau practicantilor de tehnici de meditatie. “Indivizii cu realizari academice de exceptie nu sunt nascuti neaparat mai destepti decat altii, ci muncesc mai mult si au mai multa autodisciplina”, sunt de acord scotocitorii de talente Mihaly Csikszentmihalyi, Kevin Rathunde and Samuel Whalen.  

————————————————————————-
Sursa:
http://www.realitatea.net/