Cea mai reusita fotografie a eclipsei de soare, realizata de un roman VEZI FOTO

Cea mai reusita fotografie a eclipsei partiale de Soare din 4 ianuarie 2011 a fost surprinsa de un roman, considera celebra revista de astronomie Sky&Telescope. Fotograful, care “vaneaza” eclipse de vreo cinci ani, spune ca a avut un car de noroc.
Care sunt sansele sa fotografiezi o eclipsa si, in acelasi timp, un avion sa umbreasca la randu-i Soarele? Cred ca destul de mici. Asa a gandit si editorul Sky&Telescope cand a ales fotografia lui Catalin Paduraru drept cea mai buna imagine a eclipsei partiale de Soare din 4 ianuarie 2011. Intr-un interviu pentru evz.ro, Catalin povesteste cum s-a indragostit de astri, cum a mers in China pentru a fotografia o eclipsa de Soare si cum a ramas mut cand a vazut avionul pe conturul solar.

————————————————————————-
Sursa: realitatea.net

Un roman a inventat dispozitivul care descopera cancerul in sase minute

Doar sase minute vor fi suficiente pentru a afla daca esti sau nu lovit de  cancer. Inginerul Mircea Tudor pune la punct ultimele detalii ale aparatului cu ajutorul caruia ai putea sa fii cu un pas inaintea bolii, potrivit adevarul.ro.
In fiecare an, in lume, opt milioane de oameni mor de cancer, mai multi decat cei ucisi de virusul HIV, malarie si tuberculoza la un loc. Alti 12 milioane afla, anual, ca sunt atinsi de aceasta boala.Totusi, pro­­blema luptei cu timpul are o solutie mult mai apropiata decat ne imaginam. Inginerul si omul de afaceri Mircea Tudor (53 de ani), proprietarul companiei MB Technology, se pregateste sa scoata pe piata, in 2011, primul aparat care va detecta predispozitia pentru cancer in stadii foarte timpurii, cand tratamentul este inca eficient si usor de aplicat. Aparatul ‑ care nu are inca un nume ‑ identifica in proba de sange, in patru‑sase minute, biomarkerii specifici care apar cu sase luni inainte de declansarea bolii.”Este ca si cum am arunca o picatura de apa dulce in mare, apoi am cauta‑o si am identifica‑o”, explica Mircea Tudor acuratetea aparatului la care lucreaza de aproape doi ani, impreuna cu o echipa formata din sase cercetatori.
Intr‑o prima etapa, aparatul va putea oferi indicii despre predispozitia pentru patru tipuri de cancer: gastro‑intestinal, de  san, de prostata si cancer ovarian. Planul de bataie vizeaza validarea metodei si a prototipului pana la finalul lui 2010, apoi aparatul va intra in testare clinica, iar la jumatatea lui 2011 va intra in productia de serie.

————————————————————————-
Sursa: realitatea.net

Un roman face implanturi wireless in reteaua neuronala din creier

A devenit milionar in dolari incercand sa descifreze misterele creierului uman. Romanul Valentin Dragoi a castigat in ultimii ani premii in valoare de aproape 5 milioane de dolari pentru activitatea sa stiintifica. Ultimul, Pioner Award, in valoare de 3,5 milioane de dolari i-a fost acordat pentru ”cercetare revolutionara” in medicina. Banii castigati vor fi folositi tot in numele stiintei, pentru noi dotari si cercetatori de top.
A absolvit Facultatea de Automatica si Calculatoare de la Iasi, iar acum face descoperiri revolutionare in medicina si colectioneaza premii de milioane de dolari. Valentin Dragoi a parasit Romania in 1992 pentru a se specializa in neurobiologie, dupa ce facuse primii pasi in acest domeniu de unul singur. Acum detine deja un laborator propriu, in cel mai mare centru medical din SUA, Texas Medical Center. Cercetarea care i-a adus recunoasterea internationala si aproape 5 milioane de dolari se concentreaza pe modul in care retelele de neuroni pot influenta perceptia si comportamentul uman.
Intr-un interviu acordat REALITATEA.NET, Valentin Dragoi vorbeste depre activitatea sa de cercetare, dar si despre sistemul romanesc de educatie si de cercetare.
Cand si de ce ati plecat din Romania?
V.D.:  Am ajuns un SUA in vara lui 1992, atunci cind am obtinut o bursa doctorala la Duke University. Nu am plecat din Romania din motive economice, ci doar ca sa ma realizez profesional. Desi am terminat sectia de calculatoare a fostului Institut Politehnic din Iasi, am fost intotdeauna atras de teoria sistemelor adaptive si cea a retelelor neuronale artificiale. Dupa 1991, am devenit extrem de curios sa inteleg fundamentele retelelor neuronale biologice, nu doar teoria retelelor de neuroni artificiali. Din acest motiv, am facut pasul de la stiinta calculatoarelor la neurostiinte, mai intai cu un doctorat la Duke University, iar apoi cu un stagiu postdoctoral (de aproape sase ani) la Massachusetts Institute of Technology (MIT). Ce m-a atras la Statele Unite a fost programul extraordinar de cercetare, in opinia mea cel mai competitiv din lume. Aici expresia “sky is the limit” este luata foarte in serios, nimic nu pare imposibil si esti mereu indemnat sa-ti invingi propriile limite.
In 2009 ati primit o bursa de 1,2 milioane de dolari, iar in acest an un premiu de 3,5 milioane de dolari. Ne puteti spune mai multe despre studiul la care lucrati? Care este scopul acestuia? Cat de greu a fost sa ajungeti aici?
V.D: Scopul cercetarii laboratorului meu este intelegerea principiilor codarii informatiei senzoriale de catre retelele celulare (neuronale) din creier si modul cum pot ele influenta perceptia si comportamentul. Ca model, ne concentram pe structurile corticale din primate (maimuta si om) pe care le examinam folosind tehnici electrofiziologice, psihofizice, computationale, si mai nou, optogenetice. Ceea ce distinge cercetarea noastra de eforturile de cercetare ale altor grupuri din lume este accentul pe intelegerea modului in care populatiile de neuroni (spre deosebire de neuronii analizati separat) din creier codeaza informatie. Desigur, am fost foarte fericit sa primesc un telefon in iulie 2010 din biroul directorului NIH (National Institut of Health) prin care am fost anuntat ca am fost selectat sa primesc aproximativ 3,5 milioane de dolari pentru urmatorii 5 ani pentru a continua cercetarile laboratorului vizind intelegerea codarii informatiei de catre retelele de neuroni. Pioneer Award este o inalta onoare care se confera anual unui grup extrem de restrans de oameni de stiinta de la universitati americane in toate domeniile biomedicale, incluzind aici biologia cancerului, biologia moleculara, genetica, imunologia, neurobiologia, si multe altele.
Pentru a fi considerat Pioneer, cercetarea propusa trebuie sa reflecte idei substantial diferite de celealte idei care sunt deja explorate de alti cercetatori din intreaga lume”.
In ceea ce ma priveste, am obtinut date preliminare care imi vor permite sa folosesc pentru prima data implanturi corticale wireless care vor putea transmite in timp real semnale de la un numar mare de neuroni din multiple zone ale creierului. Aceste dispozitive vor permite intelegerea unor fenomene pina acum inaccesibile cercetatorilor, cum ar fi codarea informatiei de catre populatii de neuroni in timpul invatarii in medii naturalistice, in timpul explorarii active a mediului (‘foraging’), si intelegerea relatiei dintre somn si capacitatea retelelor de neuroni de a coda informatie.
Filosofia acestui super-grant, cum este Pioneer, este sa oferi unui numar restrins de cercetatori fonduri impresionante care sa faca posibile experimente riscante care pot cu adevarat sa adinceasca limitele cunoasterii. Voi mai aminti aici faptul ca in 2009 am obtinut un alt award extrem de competitiv cu initiale sugestive: EUREKA (Exceptional Unconventional Research Enabling Knowledge Acceleration), adica cercetare exceptionala si neconventionala care permite accelerarea cunoasterii. Cele doua granturi, Pioneer si EUREKA sunt un fel de El Dorado (din punct de vedere financiar) pentru orice om de stiinta cu ambitii. Adica pentru o perioada de mai multi ani nu iti mai pui problema cautarii surselor de sponsorizare, si atunci mintea ti se elibereaza semnificativ nemaifiind pusa in situatia de a explora sau inventa noi finantari.
Ce veti face cu banii?
Voi folosi fondurile Pioneer si EUREKA pentru a angaja cercetatori de top si pentru a mari capacitatea laboratorului, atit in ceea ce priveste spatial propriu-zis (decanul universitatii mi-a dublat deja spatial laboratorului) cit si in ceea ce priveste echipamentul.
Educatia romaneasca are un start fulminant, dar se plafoneaza atunci cand trebuie sa produca cu adevarat
Ati studiat si in Romania si in SUA, la Duke University si la Massachusetts Institute of Technology, doua institutii de invatamant clasate intre cele mai bune universitati din lume. Cat de mare este diferenta dintre cele doua sisteme de educatie?
Sistemul educational din Romania are un start fulminant, in liceu se predau cunostinte cu care in USA te intilnesti la nivelul colegiului. Din aceasta ‘precocitate’ insa, doar virfurile au de cistigat, si in acest context Romania obtine performante anuale la Olimpiadele de matematica, fizica, sau chimie. Problemele apar mai tirziu insa � sistemul de invatamint se plafoneaza exact atunci cind el trebuie sa produca cu adevarat, el devine din ce in ce mai putin performant in anii de colegiu si in cei de pregatire a tezei de doctorat. Aici apar diferentele majore fata de universitatile din Vest. De aceea, atunci cind comparam sistemul romanesc de invatamint cu cel american, de pilda, comparatiile nu ar trebui sa excludem sistemul in ansamblu, sa nu ne oprim la performantele de la olimpiade ci sa ne uitam mai ales la performantele din universitati, si anume unde publica profesorii si cercetatorii romani, in ce jurnale, si ce impact au lucrarile lor.
Ce ar trebui schimbat urgent in educatia superioara din Romania?
Pentru revigorarea sistemului universitar romanesc as vedea citeva solutii. In primul rind, ar trebui atit ca cei din minister, dar si profesorii romani in ansamblu, sa incerce sa se inspire din sistemul din Vest, eventual sa transplanteze acel sistem bazat doar pe competitivitate. Avansarea de pilda sa se faca doar in functie de performante � nu numai performante la predarea cursurilor, ci mai ales performantele de cercetare: lucrari publicate, grant-uri, colaborari, premii obtinute, etc. In al doilea rind, universitatile romanesti trebuie sa se deschida total pentru colaborari reale cu universitatile din Vest, si aici as vedea echipe multinationale lucrand la acelasi proiect, schimburi de studenti si postdoctoranzi, si, de ce nu, schimburi de profesori pe ruta Bucuresti – New York. Un inceput in aceasta directie ar putea fi abordarea romanilor care ocupa posturi academice in Vest. Ei trebuiesc contactati urgent si ofertati cu posturi onorifice sau asociate, neretribuite, in cadrul universitatilor romanesti.
In al treilea rind, schimbarea trebuie sa se produca si de jos in sus. Adica cei din mediile universitare (atit student cit si profesori) trebuie sa citeasca mult mai mult, mai putin accent pe carti sau revizii care prezinta informatii la un nivel general, si mai ales insistat pe articole din revistele importante de specialitate. Numai cunoscind prezentul si identificand tendintele la nivel mondial poti crea ceva nou
”In cercetarea romaneasca exista o acuta lipsa de pregatire la varf si de competitivitate”
Ati lucrat in Romania, iar acum va desfasurati activitatea in SUA. Deci cunoasteti ambele medii de lucru. Cat de greu este sa obtii rezultate veritabile in cercetare, in Romania, comparativ cu situatia din SUA?
Ma pot referi doar la cercetarea biomedicala din Romania, care este abia la inceput, desi exista sperante reale. Fondurile au lipsit pentru. multa vreme, insa aceasta problema poate fi reglata in viitorul apropiat odata cu injectia de fonduri europene. Evident, nu poti face mare lucru daca nu ai un laborator sau aparatura performanta. Cu toate acestea, consider ca problema lipsei fondurilor de cercetare este supradimensionata, adica ‘hai sa ne plangem ca nu avem cu ce ca sa motivam lipsa rezultatelor’. Consider ca romanii sunt un popor inzestrat, creativ, si descurcaret chiar si in lipsa fondurilor. Se pot face extraordinar de multe lucruri si cu bani mai putini, numai ca atunci trebuie sa existe idei cu adevarat importante. Daca exista dorinta si o documentare serioasa se pot face lucruri marete.
Pe de alta parte, sa recunoastem ca exista o acuta lipsa de pregatire la virf, o lipsa de competitivitate. Un alt motiv al lipsei de rezultate palpabile in cercetarea romaneasca il constituie aparenta lipsa a interesului si curiozitatii manifestate de cercetatorul roman. Aceasta problema insa are radacini adinci. Spre exemplu, am ramas perplex cind, in iunie 2010 cu ocazia unui seminar pe care l-am tinut la Universitatea de Medicina din Iasi, n-am zarit decit 1-2 studenti (audienta a fost formata in principal din profesori). Mi s-a spus ca multi studenti, desi fusesera anuntati, n-au venit din cauza vremei defavorabile (ploua torential la acea ora). Poate fi un motiv, dar imi amintesc ca pe vremea cind eram eu student, salile de conferinte erau pline atunci cind cel care vorbea apartinea mediului academic Vest European sau American, si pe deasupra mai avea si ceva de spus. Oamenii de stiinta din Romania, si asta ar merita inceput inca de pe vremea studentiei, trebuie sa incerce sa redescopere bucuria de a afla lucruri noi, de a invata despre un fenomen nou care le poate deschide noi orizonturi si a le ghida pasii in viitorul apropiat.
”Cercetatorii romani trebuie sa renunte la superioritatea tipic romaneasca”
Cat de greu este pentru un cercetator roman sa se afirme in strainatate?
In primul rind, cercetatorul roman care incearca sa faca o cariera in Vest trebuie sa renunte la superioritatea tipic romaneasca, adica acel “eu le stiu pe toate”. Trebuie sa invete sa asculte, chiar si atunci cind crede ca stie. Mai important, am fost de-a dreptul bulversat cind am ajuns in USA si am realizat ca trebuie sa incep sa invat sa pun intrebari. In Romania, esti invatat sa rezolvi probleme, iar aceste probleme sint deja formulate. Spre exemplu, incepand cu scoala primara si continuand cu studiile universitare, incontinuu rezolvi probleme. Si totusi, cum inveti sa pui o intrebare care nu s-a mai pus niciodata? Este dificil, consider ca aici este esenta cercetarii. Trebuie sa vii cu o noua intrebare stiintifica pe care eventual nimeni so n-o mai fi formulat, si apoi sa incerci sa o rezolvi.
Romanii exceleaza la rezolvatul problemelor, dar nu stiu sa puna intrebari. Succesul unei cariere in Vest depinde si de virsta academica la care iti incepi activitatea. Totul devine mai simplu daca obtii un doctorat de la o universitate americana sau vest europeana � universitatea si/sau profesorul cu care lucrezi trebuie sa fie insa cit mai ‘vizibili’. Daca iti vezi de treaba, asta insemnand sa fii dispus sa faci sacrificii si sa mmuncesti cot la cot cu colegii de laborator, poti termina un doctorat in 4-5 ani. In prezent, in cele mai multe domenii, nu poti obtine o pozitie universitara fara un stagiu postdoctoral de 3-7 ani in care trebuie sa publici lucrari cat mai interesante si inovatoare in reviste cat mai vizibile.
In Romania se publica un singur articol cotat ISI la trei cercetatori? In plus, numarul participantilor romani la proiectele din Programul Cadru 7 finantat de Comisia Europeana reprezinta doar 1% din total. De ce lucrurile evolueaza atat de lent in sistemul romanesc?
Cercetatorul roman trebuie sa reinvete definitia cercetarii adevarate. In primul rind trebuie sa aloci activitatilor stiintifice un timp consistent. Spre exemplu, eu si altii ca mine, dedicam cam 70% din timpul diurn muncii de cercetare (aici am exclus cele aproximativ 2-3 ore petrecute cu familia sau prietenii). Restul timpului (30%) este alocat activitatilor didactice, interactiunilor cu studenti si postdoctoranzi, conferinte, etc. De multe ori ajungi sa dormi 4 ore in medie pe parcursul unei saptamini in vederea finalizarii unui proiect sau lucrari. De multe ori lucrezi si in weekend atunci cind munca de laborator o cere. Spre exemplu, pe cind urmam studiile postdoctorale la MIT faceam uneori experimente si analize care durau 48 de ore, deci nu inchideam un ochi 2 nopti la rind.
In al doilea rind, trebuie sa citesti si sa te documentezi in permanenta. In prezent, informatiile apar intr-un ritm nebun. Daca nu esti informat, risti ca tema ta de cercetare sa fi fost deja abordata de altii, si atunci pierzi ani de munca. In al treilea rind, cercetatorii romani trebuie sa aiba ambitii, sa-si propuna foarte mult ca sa poata in final realiza ceva important. Viata este prea scurta ca s-o irosesti cu teme de cercetare banale, neinteresante. Iar aceasta este general valabil in viata de zi cu zi, avem prea putin timp pentru a-l irosi cu lucruri neimportante.
Ce ii recomandati unui tanar cercetator care lucreaza in Romania si vrea sa faca cercetare stiintifica de calitate? Poate sa isi atinga scopul in Romania sau ar fi mai bine sa plece intr-o tara care investeste mai mult in cercetare?
Un stagiu de pregatire in sistemul american sau vest european ar ajuta enorm, eu il consider chiar esential pentru nivelul actual al cercetarii in Romania. Tinarul cercetator roman va avea astfel posibilitatea sa ajunga sa puna noi intrebari intr-un domeniu nou pentru el. Foarte important este si ca el sa invete sa scrie in limbaj stiintific coerent si sa poata face prezentari de specialitate in limba engleza. Acestea nu sint lucruri usor de realizat atunci cind traiesti in Romania. Noi nu suntem educati sa scriem in limbaj stiintific, poti invata insa aceste deprinderi de la un mentor stiintific. De asemenea, in Romania nimeni nu te invata cu adevarat sa vorbesti in public, sa iti prezinti munca in fata unei audiente de 50-60 de oameni din domenii diferite, si de a te face inteles de grupul caruia i te adresezi. Este esential ca cercetatorul roman sa manuiasca cu dexteritate instrumentele scrise si orale, altfel el risca sa nu poata fi inteles de colegii lui. Asta ar duce la o diminuare a mesajului stiintific, la un impact redus, si in final la autoexcludere.

————————————————————————-
Sursa: realitatea.net

Roman, premiat cu 3,5 milioane de dolari, pentru cercetare in medicina

Romanul Valentin Dragoi se afla printre cei 17 laureati ai editiei 2010 a National Institutes of Health Director’s Pioneer Award. Trofeul este decernat oamenilor de stiinta care propun solutii “revolutionare, de mare impact in probleme majore ale medicinei si cercetarii comportamentale”, scrie evz.ro.
Valentin Dragoi va primi un premiu de 3,5 milioane de dolari pentru activitatea sa stiintifica. Cercetatorul roman propune un mod model pentru analizarea modului in care creierul proceseaza informatia, potrivit evz.ro.
“Specialistii din neurobiologie cunosc cum functioneaza neuronii, dar la nivel individual. Marea provocare este sa vedem cum functioneaza impreuna”, a spus Valentin Dragoi dupa primirea distinctiei. Eforturile stiintifice ale echipei conduse de Valentin Dragoi ar putea duce la imbunatatirea tratamentului in boli ale creierului, ca Alzheimerul sau depresia.
Valentin Dragoi va investi cei 3,5 milioane de dolari tot in cercetare, pentru dezvoltarea de tehnologii avansate, care sa ii permita cercetarea in detaliu a activitatii neuronale. Cu noile dotari, cercetatorul roman va putea analiza activitatea creierului si in timpul somnului.
 

————————————————————————-
Sursa: realitatea.net

Buricul, secretul suprematiei atletilor de culoare, potrivit unui roman

Un profesor american de origine romana a descoperit care este explicatia faptului ca sportivii de culoare domina atletismul, dar nu au succes in natatie.
Adrian Bejan, profesor de origine romana de la Duke University, a realizat un studiu potrivit caruia atletii de culoare au un mare avantaj din punct de vedere al dinamicii deoarece au ombilicul cu trei centimetri mai sus decat albii, informeaza Gandul.Bejan, colegul sau de culoare Edward Jones (Howard University, Washington) si un student de la Duke au analizat rezultate inregistrate in atletism si natatie in ultima suta de ani si au reusit sa demonstreze stiintific importanta buricului, centrul de gravitatie al corpului, in aerodinamica unui sportiv.”In fiziologia sportivilor de origine vest-africana, centrul de gravitatie al corpului este mai sus decat cel al concurentilor lor de origine europeana, ceea ce le ofera un avantaj la sprint. Locomotia este un proces continuu de cadere spre inainte, iar o masa care cade de mai sus cade mai repede”, explica Bejan in studiul aparut in “International Journal of Design and Nature and Ecodynamics”.Faptul ca ombilicul sportivilor de culoare este mai sus cu trei centimetri decat la albi este consecinta a faptului ca primii au si picioarele mai lungi decat europenii.Daca in atletism aceasta diferenta ii face favoriti pe sportivii de culoare, in cazul natatiei lucrurile stau invers. Avand centrul de gravitatie mai jos, albii au un tors mai lung, care le permite sa avanseze mai repede prin apa. “Europenii au un tors, in medie, cu trei procente mai lung decat cel al persoanelor de culoare, ceea ce le confera un avantaj de viteza de 1,5 la suta intr-o piscina”, explica Bejan.

————————————————————————-
Sursa: realitatea.net

Un roman, premiat la Geneva pentru un dispozitiv care scade consumul de combustibil

Tanarul roman roman Corneliu Birtok Baneasa, in varsta de 32 de ani, a fost medaliat cu aur la Salonul International de Inventii de la Geneva pentru un dispozitiv care scade consumul de combustibil de la masina si creste puterea motorului.
Tanarul din Deva a prezentat in fata juriului international de la Geneva un dispozitiv de transport al aerului care permite o crestere a puterii motoarelor de masini. Inventia romanului, care se ataseaza la un filtru de aer inventat tot de el, reduce cu 20% consumul de carburanti si emisiile poluante. Inventatorul este student in ultimul an la Facultatea de Inginerie din Hunedoara, care-l sustine in participarea la expozitii internationale. Corneliu Birtok Baneasa a reusit sa experimenteze dispozitivele si filtrele pe 100 de tipuri masini pe care le monitorizeaza de trei ani in laboratorul de motoare al facultatii. Filtrele romanului au fost premiate cu medalie de aur la Salonul International Inventika, cu premiul special al Asociatiei Nationale a Inventatorilor din Polonia, dar si cu medalia de argint la Salonul International de la Bruxelles din 2009.
Tot la Salonul de Inventii de la Geneva a fost premiata anul acesta si Andreea Marin Banica, care a primit medalia de aur pentru inovatia pe care a adus-o prin inventarea body-urilor pentru copii.

Un fizician roman trece de la cercetare nucleara la seriale americane de succes

In varsta de 49 de ani, Marius Stan lucreaza, in prezent, in laboratorul de cercetare american care a fabricat prima bomba nucleara. El a fost invitat sa joace intr-unul dintre cele mai de succes seriale de televiziune ale momentului, “Breaking Bad”, recompensat cu patru premii Emmy.
Fizicianul roman Marius Stan, care lucreaza in Laboratorul National din Los Alamos, Statele Unite, joaca intr-unul dintre cele mai de succes seriale de televiziune ale momentului, “Breaking Bad”, recompensat cu patru premii Emmy. In varsta de 49 de ani, Marius Stan a plecat din Romania in 1997 si a ajuns sa lucreze acum in laboratorul de cercetare american care a fabricat prima bomba nucleara si unde lucreaza in prezent peste 10.000 de oameni. Distribuirea in “Breaking Bad” a venit intamplator, dupa ce fizicianul si-a insotit cei doi copii la castingul pentru un alt proiect. “La finalul castingului, am facut o poza de familie care, ulterior, a fost vazuta de cei din echipa serialului, care m-au contactat pentru a-mi spune ca eu sunt omul care le trebuie pentru un anumit personaj”, a povestit, pentru NewsIn, Marius Stan. Includerea fizicianului in distributie, pentru rolul unui patron de spalatorie auto, a fost urmata si de o modificare in scenariu. Mai precis, cand au aflat ca Stan este roman, cei din echipa serialului au decis ca personajul lui sa fie, de asemenea, originar din Romania, pentru a putea vorbi si in limba materna si a capata, astfel, mai multa naturalete si credibilitate.
Romanul s-a descurcat de minune pe platourile de filmare, putini fiind cei care l-au “suspectat”, dupa vizionarea serialului, ca nu ar fi actor de meserie. “Nu aveam experienta, insa, cu ajutorul celui care a creat acest serial, Vince Gilligan, si al actorului din rolul principal, Bryan Cranston, totul a iesit foarte bine”, spune Marius Stan. Fizicianul roman joaca in primul episod al serialului si va reaparea in sezonul 3, care se difuzeaza in prezent in SUA. Succesul de care se bucura “Breaking Bad” atat in randul publicului, cat si al criticilor, se datoreaza povestii pe cat de inedite, pe atat de credibile, interpretarii fara cusur si, nu in ultimul rand, regiei ce aminteste in multe momente de “American Beauty” al lui Sam Mendes. Pe scurt, serialul prezinta povestea unui profesor de chimie care, dupa ce afla ca sufera de o boala incurabila, se decide sa fabrice si sa vanda amfetamina, pentru a-si scapa familia de grijile materiale. Marius Stan spune ca succesul este si urmarea faptului ca americanii lucreaza foarte organizat, cu o disciplina de fier, totul fiind planificat pana in cele mai mici detalii. “Rigoarea si preocuparea ca totul sa fie perfect sunt esentiale la ei. Pentru cinci minute de film, se filmeaza o zi intreaga”, subliniaza Stan. Fizicianul roman a mai marturisit ca experienta din “Breakind Bad” l-a determinat sa se gandeasca la actorie ca la o a doua profesie. S-a inscris in Screen Actors Guild, organizatie profesionala ce reuneste peste 200.000 de actori din industria filmului de cinema si televiziune, iar cei doi copii ai sai par sa mearga pe acelasi drum. “Baiatul, care are 21 de ani si este student, a fost distribuit in serialul ‘Sarah Connor’s Chronicles’, inspirat de seria ‘Terminator’, iar fata, in varsta de 18 ani, joaca intr-un serial facut dupa un alt film de top, ‘Crash’. In privinta ei, pot spune ca are ganduri destul de serioase sa devina actrita”, a mai spus Marius Stan.

————————————————————————-
Sursa:
http://www.realitatea.net/

Un cercetator roman a pus la punct primul test sangvin ce identifica semnatura genetica a tumorilor

Victor Velculescu, profesor la Universitatea John Hopkins din Maryland (SUA), a pus la punct primul test genetic din lume capabil sa identifice, pornind de la o simpla analiza de sange, biomarkerii specifici tumorilor, potrivit unui studiu publicat in revista Science Translational Medicine.
Aceasta descoperire va permite imbunatatirea tratamentelor personalizate acordate pacientilor suferind de cancer.
“Aceasta tehnica reprezinta un pas important in aplicarea tehnologiilor de secventiere a genomului uman, ce va conduce la personalizarea tratamentelor acordate persoanelor suferind de cancer”, a declarat medicul oncolog Victor Velculescu, principalul autor al acestei descoperiri medicale.
Rezultatele studiului au fost prezentate la conferinta anuala organizata de American Association for the Advancement of Science (AAAS), in perioada 18 – 22 februarie, in orasul american San Diego.
Acest test va permite identificarea si urmarirea evolutiei celulelor canceroase sau a tumorilor recurente, ajutandu-i pe medici sa afle daca tratamentul aplicat este eficient.
Testul detecteaza intr-un mod foarte exact semnatura genetica a tumorilor sau a celulelor tumorale ramase dupa o interventie chirurgicala, in timpul chimioterapiei sau a sedintelor de radioterapie.
Una dintre trasaturile universale ale cancerului uman este modificarea structurii ADN-ului bolii. Pana in prezent, era foarte dificil de detectat si de localizat cu precizie zona in care aceste modificari genetice se produc la nivelul tumorii.
Lucrand pe sase tipuri de cancer – patru de colon si doua mamare -, echipa coordonata de medicul Victor Velculescu a reusit sa creeze anumiti biomarkeri, pe baza acestor secvente genetice proprii fiecarei tumori.
O simpla analiza de sange va permite de acum inainte detectarea chiar si a celor mai mici urme de ADN provenind de la tumori canceroase, in cantitati mari de sange sau in alte fluide, al caror ADN este sanatos.
Aceste teste vor putea fi efectuate si dupa indepartarea pe cale chirurgicala a unei tumori sau dupa alte forme de terapie, pentru a masura eficienta tratamentelor.
Tehnologiile de secventiere a genomului uman vor deveni din ce in ce mai ieftine, considera medicul Victor Velculescu, care a marturisit ca secventierea genomului pacientilor participanti la acest studiu a costat 5.000 de dolari/ persoana.
In prezent, o tomografie completa costa aproximativ 1.500 de dolari, insa acest procedeu nu poate sa identifice decat cancerele microscopice si nu semnaturile lor genetice, asa cum o face noul test, numit PARE (Personalized Analysis of Rearranged Ends).
Cercetatorii intentioneaza sa testeze in viitorul apropiat un numar mare de tumori canceroase, pentru a pune la punct un test sangvin viabil si din punct de vedere comercial, fondat pe tehnici genomice.
Declarandu-se optimist in legatura cu faptul ca acest test va fi disponibil pe piata in viitorul apropiat, pentru un numar mare de pacienti, medicul Victor Velculescu a declarat ca “ramane de vazut cum se va proceda pentru a scadea costul”, pentru ca testul sau sa devina accesibil pe scara larga.
Victor E. Velculescu este medic si cercetator roman, fiind profesor de oncologie asociat la Universitatea Johns Hopkins. Absolvent al Universitatii Stanford, Velculescu si echipa sa au castigat recunoastere internationala dupa ce au reusit, printre altele, sa identifice genele care provoaca aparitia cancerului mamar si al celui la coloana vertebrala.

————————————————————————-
Sursa:
http://www.realitatea.net/

Un roman previne dezastrele prin calcule matematice

Florin Diacu, profesor de matematica de origine romana, stabilit in Canada, a publicat o carte despre anticiparea dezastrelor prin calcule matematice, care a fost prezentata de Wall Street Journal in editia luni.
In “Mega Disasters” (“Mega-dezastre”), Florin Diacu vorbeste despre cum ar putea fi folosite ecuatiile diferentiale pentru a acoperi unele lacune stiintifice si cum poate fi minimalizata incertitudinea din dinamicile neliniare (teoria haosului) pentru a anticipa dezastrul. El trece in revista mai multe catastrofe, de la coliziunile cosmice la crizele economice, si trateaza felul in care ele pot fi intelese matematic.
In domeniul matematicii celeste, Diacu sustine dezvoltarea unor mijloace pentru devierea cursului asteroizilor care se apropie de Terra, asa cum specialistii rusi par sa fi reusit sa o faca.
In cazul cutremului din Oceanul Indian din 2004, care a provocat tsunami-ul cu cele mai multe victime cunoscut vreodata, Diacu crede ca mai multe vieti ar fi putut fi salvate atunci daca ar fi existat un sistem rudimentar de avertizare asupra producerii cataclismului, prin calcularea evolutiei inaltimii pe care urmau sa o atinga valurile.
In schimb, cartea nu prezinta statistici care sa fi prevestit recentul cutremur din Haiti, de saptamana trecuta, autorul considerand inutil in acest caz un sistem de avertizare in care sa fie investite sute de milioane de dolari, pentru o amenintare ipotetica, din moment ce in aceasta tara s-au produs seisme puternice in trecut, dar nu si in ultimii 200 de ani.
Dupa cum noteaza Diacu, cheltuielile pentru studierea placilor tectonice si ingineria pe care o presupune acest lucru sunt impovaratoare. A durat 24 de ani, incepand din 1970, pentru a fora 7,6 mile (12,23 km), aceasta fiind cea mai adanca groapa sapata – Kola din nordul Rusiei. “Chiar daca am putea merge mai in adancime, doar forarea nu ar fi suficienta pentru a obtine imaginea completa a ceea ce se intampla sub picioarele noastre, ar fi mai degraba ca incercarea de a evalua un os rupt cu un ac subtire si lung”, spune Florin Diacu.
Chiar daca Haiti s-ar fi miscat inaintea producerii cutremurului, probabilitatea unui dezastru ar fi fost in continuare mica: numai 6% din trepidatiile slabe sunt urmate de seisme puternice. In China, care este expusa cutremurelor, au fost 30 de alarme false intre 1996 si 1999, ceea ce a facut ca guvernul chinez sa decida ca aceste alarme, de fiecare data cand se misca pamantul, sunt contraproductive.
Astfel, din cartea lui Diacu reiese ca, chiar si atunci cand sunt motive intemeiate pentru instituirea unui sistem de alerta, acest lucru ramane la latitudinea autoritatilor locale; chiar si atunci cand exista un astfel de sistem care functioneaza bine, avertismentele trebuie comunicate populatiei, ceea ce reprezinta adesea o misiune dificila; chiar si atunci cand sunt depistate locurile cele mai expuse riscurilor si sunt concentrate acolo resursele stiintifice si tehnice limitate, tot pot exista surprize.
In loc sa se confrunte cu aceste incertitudini si sa propuna solutii, autorul cartii “Mega Disasters” concluzioneaza ca vom fi din ce in ce mai buni la masurarea fortelor Pamantului si la avertizarile privind momentele declansarii acestor evenimente si, asa cum GPS-ul (Global Positioning System) a revolutionat posibilitatile de a indica punctele de coliziune a placilor tectonice, “inventii viitoare neasteptate ar putea aduce era predictiilor deterministe mai aproape decat se spera”.
Florin Diacu s-a nascut la Sibiu, a absolvit Facultatea de Matematica din Bucuresti si a parasit Romania in 1988. A obtinut doctoratul, un an mai tarziu, la Heidelberg (Germania), cu o teza de mecanica cereasca. S-a mutat in Canada, unde a lucrat mai intai la Centrul de Cercetari Matematice din Montreal, dupa care a acceptat un post de profesor la Universitatea din Victoria, al carei Institut Pacific de Stiinte Matematice l-a condus intre 1999 si 2003. A scris peste o suta de lucrari.

————————————————————————-
Sursa:
http://www.realitatea.net/

Schimbarile climatice ar fi putut provoca caderea Imperiului Roman

Oamenii de stiinta arata ca noi nu suntem primii oameni amenintati de schimbarile climatice. Acestea s-ar putea sa fi provocat chiar caderea Imperiului Roman de Apus.
Cercetatorii care au folosit inelele de crestere ale copacilor pentru a studia impactul schimbarilor climatice au descoperit ca acestea ar putea fi legate de evenimente istorice care au avut consecinte devastatoare.Oamenii de stiinta au descoperit ca perioadele de vreme calda si umeda au coincis cu prosperitatea, in timp ce conditiile uscate sau instabile au aparut in momentele dificile istoric, precum caderea Imperiului Roman sau Razboiul de 30 de ani.Cercetatorii au reconstitut istoria climatului european din timpul verii din ultimii 2500 de ani, folosind 9000 de obiecte din lemn.Rezultatele lor se bazeaza pe masuratorile inelelor de crestere din lemnele gasite de arheologi sau ale copacilor inca vii din Germania, Franta, Italia si Austria.In timpul sezoanelor bune, cand apa si nutrientii erau din plin, ei au descoperit ca arborii au format inele ample. In conditii de crestere dificile, cercurile au crescut mult mai inghesuite. Echipa de arheologi, climatologi, geografi si istorici a identificat apoi legaturile cu prosperitatea societatilor din trecut.”Verile umede si calde au avut loc in timpul prosperitatii romane si medievale (…) Instabilitatea climatica dintre 250-660 d.Hr. a coincis cu caderea Imperiului Roman de Apus (…) Seceta din secolul al III-lea a avut loc in acelasi timp cu o criza serioasa in Imperiul Roman de Apus, marcat de invaziile barbarice, agitatie politica si probleme grave economice”, arata cercetatorii.Ei au descoperit si ca umiditatea crescuta a creat conditiile ideale pentru cresterea numarului de rozatoare in timpul plagilor.Cercetatorii precizeaza ca aceste rezultate ar putea ajuta la crearea modelelor climatice si arata cum variatiile climatice afecteaza societatea.

————————————————————————-
Sursa:
http://www.realitatea.net/